Homosexualismul (atat gay, cât și lesbiene) reprezintă bestialitate, un comportament scârbos și profund imoral, care denotă grave probleme psihice. Nu este vorba nicidecum aici de ură, intoleranță, discriminare sau prejudecăți. Este vorba de protejarea și cultivarea valorilor autentice ale acestui neam frumos. Este deci un exercițiu firesc de RESPONSABILITATE, și de IUBIRE, în primul rând!
Știți, mă gândeam că nu suntem obligați să copiem și ce e greșit de la Occident. (Așa cum nu trebuia să renunțăm nici la unele lucruri bune și frumoase care au existat pe vremea Socialismului, dar asta e o altă poveste.) Este deja plin podul nostru cu probleme, care necesită atenția și efortul nostru imediat, nu mai este loc și de import de chestii slabe de pe la alții. Categoric, țările dezvoltate sunt democrații înfloritoare și spre ele trebuie să ne îndreptăm acum. Dar Occidentul nu trebuie să aibă aroganța succesului, pentru că la putere mare trebuie să vină și responsabilitate pe masură! Și ei se află, la rândul lor pe un drum de dezvoltare, încă mai este loc de progres și pentru ei. O spun cu tot respectul și cu toată considerația: dacă societatea occidentală produce homosexuali pe bandă rulantă, ar face bine să recunoască că au o problemă serioasă și să încerce să o rezolve! Din acest punct de vedere, societatea românească le poate servi drept exemplu pozitiv.
Nu trebuie să îi lăsăm de izbeliște pe homosexuali, și ei sunt semenii noștri aflați în suferință, având nevoie de grija și de atenția noastră. În acest sens, profesioniști ca psihologi, psihiatri și preoți le pot oferi un ajutor real. Firește, știm cu toții, calea de atac supremă împotriva bolii este profilaxia. Eu am auzit păreri care spun că mulți homosexuali au fost în trecut copii abuzați. Sau pentru alții, dezaxați un pic (mai mult), ar fi cumva un moft în căutare de plăceri extreme. Ce am putea face să nu mai avem copii abuzați? Cum ne putem îmbunătăți inteligența romantică ca să ne bucurăm de relații romantice frumoase, sănătoase și împlinite? Nu-i așa c-ați prins ideea? (Răspunsul, firește: „Spălați dinții cu Norvea!” :) )
Sloganul fabricat de "mândria de a fi gay" este o mare gogomănie. Boala și păcatul nu trebuie nicicând ridicate la rang de virtute! În același spirit intră și "paradele" gay: se adună lumea ca la urs pentru a "celebra" nesăbuința. Îi așteptăm cu mare drag pe homosexuali să ni se alăture în Marșul Normalității, în vremuri viitoare ce le dorim nu prea îndepărtate în care vor fi avut conștiința bolii și vor fi luat taurul de coarne pentru a rezolva temeinic și autentic problema! Doamne ajută!
Este însă de mare clasă simbolul ales de dumnealor, CURCUBEUL, dovada vie că sunt persoane deosebit de inteligente, talentate și sensibile la frumos. Contăm decisiv pe aceste atribute în rezolvarea corectă și trainică a problemei gay. Eu am văzut undeva un slogan care mi se pare potrivit pentru contextul nostru: “Recuperarea, un lucru foarte posibil!” Așa că rugămintea noastră este să nu își piardă Speranța și Credința că Victoria va fi a lor în final, ca apariția Curcubeului după Furtună. Însă motivul curcubeului ca semn al izbânzii și al farmecului și culorii Vieții nu trebuie monopolizat exclusiv de cei cu practică gay, el aparține întregii Umanități.
Mie personal îmi plac mult filmele, sunt o mare pasiune a vieții mele. Am văzut unul ce poate constitui un bun exemplu pentru contextul nostru: „The kids are all right” / “Copiii sunt bine-mersi”. Una din eroinele filmului, interpretată de magnifica Julianne Moore, o lesbiană declarată și cu state vechi de plată, are la un moment dat o sclipire de geniu și se implică într-o relație amoroasă cu un bărbat. Atât de rău s-a simțit, atât de nefiresc i s-a părut, atât de încorsetată era de relația femeie-bărbat încât fătuca noastră vroia din nou, din nou și din nou, de parcă nu ar mai fi fost ziua de mâine! Scena este absolut delicioasă, spumoasă și pitorească și vă invit să vedeți filmul fie numai și pentru ea, încât m-a făcut să exclam entuziasmat “Aleluia! Osana, Fiul lui David, Fie Numele Domnului Binecuvântat!” Pentru moment chiar m-am bucurat pentru eroină, crezând că i-a venit mintea la cap și s-a dat la Calea cea Dreaptă. Am amintit de scena din acest film pentru că doresc să tragem morala din ea și propun în acest sens să rămânem în lumea magică a filmului: „A New Hope” / “O nouă speranță”. Mare parte din restul filmului e propagandă gay, nu cumpărăm! Este bine ca atunci când vedem un film, o emisiune sau ascultăm părerea cuiva, să avem activat un filtru care să ne protejeze, Securitatea fiind un aspect vital al Vieții. Acest filtru se numește ceea ce englezii numesc “common sense” / “simțul realității” sau “bunul simț”. Revenind la filmul amintit, trebuie să apreciem cu fair-play multe din replicile personajelor gay ca fiind de mare clasă, ce definesc valori autentice ale vieții. Îmi cer scuze pentru această repetiție utilă, dar asta arată că persoanele gay sunt oameni valoroși și tocmai de aceea nu trebuie să îi lăsăm la greu!
Nu se naște nimeni homosexual. Comunitatea gay încearcă să ne toarne pe gât contrariul, cum a procedat gospodina casei cu Zdreanță din vestita poezie a lui Arghezi. Cred că putem avea liniștiți încredere deplină în concluzia specialiștilor francezi. Am citit în acest sens un articol-dezbatere foarte interesant în revista Psychologies: „Naît-on ou devient-on homo?” / „Ne naștem sau devenim homo?”, semnat de Cécile Guéret. (Și de unde altundeva putem citi o revistă, o carte, vedea un film sau asculta un disc cu muzică franceze, toate „la crème-de-la-crème” decât de la Centre Culturel Français?) „Mediul parental, educativ, social o provoacă. ... Identitatea homosexuală nu este dată, ea este un proces, rezultatul unui lung parcurs presărat de experiențe erotice, de temeri, de îndoieli, de credințe, de fantasme, de dorințe, de renunțări, de atașament amoros, de căutare a plăcerii și a fericirii.” Acum, trebuie să vă mărturisesc că sunt un pasionat colecționar de folclor. Fiindcă simt că trebuie să destindem puțin atmosfera, vreau să vă spun un proverb englezesc, unul din preferatele mele: „All work and no play makes Jack a dull boy” / „Numai muncă și fără joacă îl fac pe Jack un tip plicticos.” Trebuie să ne facem strașnic treaba, dar nu este nevoie să fim și plicticoși. Așa că, dacă îmi permiteți, am să spun cum văd eu metoda infailibilă a rezolvării problemei gay. Și vă avertizez, chiar sunt dispus să pun rămășag pe un Bălcescu – colecția albastră, cu oricine dorește, că auzul ei vă va pune un zâmbet larg și generos pe față: „Muzica să cânte, femeile să stea!” Evident, tot băieții de la Paraziții, săracii, ne scot din impas, după ce au sunat magistral adunarea din bucium în „Mari Români”. Ei, ce spuneți? Savurați acum zâmbetul, îl meritați pe deplin, fie doar și pentru răbdarea cu care citiți aceste rânduri. Acum, să mă explic și să descifrăm aceste versuri magice mai pe îndelete. O primă observație: dacă „stau” domnițele și doamnele, au implicit și domnișorii și domnii un timp de calitate și toată lumea este mulțumită și în al nouălea cer, sper că toată lumea e de acord cu asta. „Ce e bun pentru gâscă, e bun și pentru gânsac.” Iar acum, extrapolând, vă îndemn să reflectați cum putem realiza actul Iubirii în toate ipostazele ei și în toate aspectele vieții, în gânduri, vorbe și fapte. Cu alte cuvinte, „muzica să cânte” și trebuie să ne gândim la Muzica Divină, supremă, adică, iarăși, cultivarea regulilor, a valorilor adevărate ale Vieții Vii, așa cum ne sunt explicate de Religie și Știință. (Și nu uitați, Religia este știință, iar Știința este religie, dacă sunt aplicate corect.) Cum zice și reclama de la Matache Măcelarul: „Eh, he, hei, mâncatul ăsta nu e așa cum crede lumea!” Pentru a fi modele pozitive pentru copiii noștri, pentru a-i crește într-un climat sănătos, pentru ca ei să crească și să se dezvolte armonios, viguros și sănătos. Uneori boala poate fi privită și ca o șansă, este un mod de avertizare care ne spune că, undeva, principiile sănătoase ale Vieții sunt încălcate. Iar noi, firește, trebuie să remediem problema.
Și mai este un aspect aici. Cuvântul “homosexual” ar trebui să reprezinte una dintre cele mai prețioase valori ale noastre, ale oamenilor, ca recunoștință pentru unul dintre cele mai magnifice daruri ale Divinității dăruite nouă, oamenilor: “SUNT OM, DECI SUNT SEXUAL!” În sensul că sunt recunoscător, iubesc, mă afirm, mă implic trup și suflet și cultiv inteligența romantică ca fiind relația de iubire autentică, sănătoasă și împlinită dintre un bărbat și o femeie. Să îmi spună careva cine a experimentat sentimente mai înălțătoare, cine a fost mai aproape de Divinitate decât prin Iubire? Că din ce observ eu, am cam rămas restanți la rezolvarea acestor gen de teme (cu mine în frunte) și e mare păcat, refuzul darurilor lui Dumnezeu are iz de blasfemie, din punctul meu de vedere. Evident, pentru practica gay putem găsi o altă denumire în dicționar. Așa că să nu zică nimeni că sunt împotriva homosexualilor, de vreme ce, iată, doresc infestarea lumii întregi cu ei, însă în contextul corect și potrivit, bineînțeles: “HOMALĂI PISTI TĂT!” :-)
Cât despre adopțiile de copii de către “familiile” homosexuale, nici nu încape vorbă! Dumnealor să-și pună pofta în cui și să facă bine să își crească proprii copii, pe care pot să îi conceapă ei și într-un climat sănătos, adică într-o familie formată din mamă și tată! Sunt curios să văd și eu rezultatele unui studiu de cercetare serioasă si REALĂ privind impactul asupra unui copil. Dar am eu o banuială pentru cum stă treaba și pun pariu ca o aveți și voi... Și ca să nu prelungim suspansul prea mult în această problemă, mărturia lui Dawn Stefanowicz din Canada este revelatoare. Ea a fost crescută într-o familie de homosexuali și a fost supusă unor adevărate traume psihice. Stefanowicz explică pe site-ul ei (www.dawnstefanowicz.com) cum în copilărie a fost expusă la schimburi de parteneri între cuplurile de homosexuali, feminitatea ei nu a fost afirmată, stilul de viață în care a crescut a rănit-o foarte mult și acum oferă ajutor, sfaturi și informații pentru alte persoane care au crescut rănite de climatul familiilor gay, climat pe care ea nu îl dorește nimănui și crede că nici legile nu ar trebui să îl susțină. În mod firesc, cere guvernului să protejeze căsătoria normală.
Am văzut recent o postare pe pagina Facebook a ambasadei SUA la București care mi-a atras imediat atenția. Asociații formate din familii și prieteni ai homosexualilor își arătau suportul în manifestații de stradă. Se putea distinge clar pe o pancartă: “Blessed with a son gay.” / “Binecuvântați cu un copil homosexual.” BRAVOOO!!! Ideea sprijinului pentru homosexuali de către familie, prieteni și societate este de mare clasă! Și să nu uităm, Omenirea este și ea o familie mare și frumoasă. Dar haideți să punem împreună pe hartă această lozincă! Dumnezeu ne dă o parte din binecuvântările sale nouă, oamenilor, deghizate sub formă de probleme. Pentru că, rezolvând problema respectivă te dezvolți, capeți niște abilități și competențe, progresezi. Iar boala este una din aceste binecuvântări. Și aceasta trebuie să fie alegerea noastră! Noi, românii, avem o zicală: “Dumnezeu nu îți dă mai mult decât poți duce.” Deci dacă îți așterne în calea vieții tale o problemă serioasă, are încredere că poți să o rezolvi cu succes, recunoscându-ți potențialul mare pe care îl ai, îți face deci un compliment frumos, spunându-ți că are un plan măreț pentru tine. Cred că Dumnezeu știe mai bine decât noi câteodată de ce avem nevoie și trebuie să avem încredere în El, căci El este Iubirea. Știm pilda biblică a lui Iov, unul dintre cei mai plăcuți oameni dinaintea lui Dumnezeu. Dumnezeu l-a “nenorocit” cu felurite boli și necazuri, testându-i credința. A triumfat prin credință, iar Dumnezeu l-a răsplătit regește. Darurile lui Dumnezeu sunt și o reprezentare metaforică a beneficiilor pe care le atragem de partea noastră rezolvând problema cu care ne confruntăm. Dar raportându-ne la vremurile moderne de astăzi pe care le trăim, dacă ești astfel binecuvântat cu un membru al familiei homosexual, nu îi aplauzi eroarea, ci îl încurajezi și îl susții să meargă la terapie, să se facă bine. Este de bun simț să rezolvăm corect problemele atunci când ele apar și nu să ne spălăm pe mâini și să ne amăgim conștiința cu pseudo-rezolvări de tip mască. Ce spuneți dacă am lansa o campanie mondială “Je m’en vais au therapie!” / “Eu merg la terapie!” pentru semenii noștri homosexuali aflați în suferință? Nu uitați, trebuie să strângem rândurile: “Toți pentru unul, unul pentru toți!” Pentru cei ce nu sunt atinși de această problemă, să nu li se urce la cap și să-i privească de sus pe homosexuali. Să fim cinstiți, fiecare dintre noi are problemele lui de rezolvat, “bubele” noastre în cap, fie că sunt în planul sănătății, al căsniciei, al familiei, profesional sau în societate. Pentru suport moral, TOȚI trebuie să mergem în Terapie, pentru a rezolva o Problemă, a căpăta niște Abilități sau Competențe frumoase!
O REPET: NU TREBUIE SĂ ÎI LĂSĂM DE IZBELIȘTE PE HOMOSEXUALI, Oameni Valoroși, Brilianți, Geniali, Frumoși și Minunați! În plină Eră cu Avânt Tehnologic Amețitor, cu smartphoneuri, plasme și roboți pe Marte, e o Rușine pentru Omenire și o Palmă pe Obrazul lui Dumnezeu, Apocalipsa bate la ușă de se cutremură păreții, să ne bată un Apropo! „Rușine!!!”, cum zice plină de patos și de inimă D-na Dr. Psihiatru Nicoleta NIȚĂ de la Institutul de Psihiatrie „SOCOLA”, Iași. „Rușine, Dinu Patriciu!!!”, cum zice înflăcărat Dl. Președinte Traian BĂSESCU. Omenirea, pentru Binele, Prosperitatea, Fericirea, Bucuria și Supraviețuirea Ei, ar face bine să se apuce serios, cu Speranță, Credință și Iubire de CERCETARE pentru a descoperi Leac, Cură și Tratament Eficace, Autentic și Veritabil la Boală!!! Felul cum gestionează în prezent Problema, în special Occidentul, e Catastrofal, îmi aduce aminte de un Proverb Românesc, auzit de la Bunici: „Câcat Poleit!” Ar trebui să luăm aminte la modul cum ne educă the Mighty Denzel Washington în fantasticul Film „John Q.”: „SICK??? TREATMENT!!!” Fundația lu’ Pește propune spre Analiza Specialiștilor drept Soluție de Vindecare Cura prin Dragoste – Gheișe pentru Homosexuali Bărbați și Gigoloși pentru Lesbiene Femei. Iubirea e Leacul Suprem, un tren deraiat se redresează și își vine în fire mergând pe șine corecte.
Umblă șușoteli prin sat că dumnealor ar fi organizați în structuri de tip mafie. Păi dacă așa stă treaba, eu spun că de-abia aștept ca cineva să intre în fieful lor și să aibă o întâlnire de gradul trei chiar cu Tartorul: “I have come here today, Sir, to shut down your store. And Life may begin!” / “Am venit astăzi aici, domnule, să vă închidem prăvălia. Iar Viața poate să înceapă!” Dacă ar fi să ne jucăm un pic cu versurile lui Bon Jovi: “Shut down in a blaze of glory” / “Închidere într-o flamă a gloriei”. Cred sincer că putem face pași decisivi în rezolvarea reală a problemei punând practica homosexuală în afara Legii.
Deci, NU!, mulțumim frumos!
♥
Cu mult drag, respect și considerație,
p.s. Pentru cei interesați de adevărul privind această plagă a societății, recomand cu căldură „Fața nevăzută a homosexualității”, scrisă de Virgiliu Gheorghe și Andrei Dîrlău. Lectură plăcută!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu