Dorul Basarabiei

Reîntregirea Neamului Românesc, Unirea Basarabiei și a Bucovinei de Nord cu țara-mamă, România, este proiectul de țară cel mai important al zilelor noastre pentru toți românii. Avem uriașa șansă să scriem file de aur în cartea Istoriei Neamului, de a rămâne în conștiința copiilor, nepoților și stră-strănepoților noștri ca fiind generația care a desăvârșit Unirea, Visul de veacuri al tuturor Românilor.

Nu e momentul nicidecum să fim rezervați, reticenți, cârcotași, trufași sau nesăbuiți, ci generoși în eforturi și entuziaști. Ca să fiu sincer, sunt un pic dezamăgit de felul cum decurg treburile, deși ne putem mândri și cu lucruri bune și frumoase. “Too little, too late.” / “Prea puțin, prea târziu,” cum zice un cântec minunat. Să umplem piețele orașelor și satelor țării cu toată suflarea, până la refuz, cum am făcut-o când a venit Președintele S.U.A., Bill Clinton, la București cu ceva timp în urmă și să cerem într-un singur glas, o singură inimă UNIREA! Asta este atitudinea care se impune! Când îți dorești ceva cu adevărat, tot Universul conspiră pentru îndeplinirea visului tău, să nu uităm asta!

Aș dori, în continuare, să supun atenției dumneavoastră unele aspecte ale problemei:

- Ideea că Basarabia este săracă și că nu ar trebui să ne “încurcăm” cu ei, trăgându-ne în jos. Culeasă de pe net, din comentariile la melodia “Eminescu” interpretată de Doina și Ion Aldea Teodorovici. Și alte variațiuni pe aceași temă. Ei bine, “săraci” cu duhul sunt cei ce gândesc astfel de tâmpenii și inepții. Marea e grădina Ta, Doamne, și când mai “uiți” și poarta larg deschisă, toți nărozii se bulucesc să intre în ea!

În primul rând, să privim și să analizăm problema Basarabiei empatic, încercând să ne punem în pielea fraților noștri basarabeni. Basarabia atrecut prin momente de mare cumpănă, a fost furată, ruptă de la sânul Patriei-mamă cu forța, s-au comis atrocități de neimaginat. Întrebarea mea pentru voi, prieteni, este următoarea: Dacă ar fi fost cineva drag vouă, un bunic sau o bunică, v-ar conveni situația? Ați încerca să o reparați și să o aduceți la normalitate? Să faceți ce e drept, curat și bun în ochii lui Dumnezeu? Când un fiu pe care l-ai crezut pierdut se întoarce acasă, după multă vreme și după ce a trecut prin primejdii multe, deschizi larg porțile, brațele și mai ales inima și te bucuri și îi mulțumești Domnului! Similar, și fiul nutrește aceleași sentimente înălțătoare. Așa trebuie să gândim și noi.

În al doilea rând, judecând acum strict rețeta financiară, aceasta poate fi una foarte benefică și prosperă pentru noi, toți românii, dacă știm să ne jucăm bine cărțile. Unirea face forța! Ea poate crea o emulație în rândul nostru, poate descătușa forțe nebănuite, putem strânge rândurile cu entuziasm și să ne angajăm în proiecte generatoare de prosperitate, împlinire și bucurie. Totul depinde de noi, nu de altcineva, mingea e în terenul nostru. Să vedem cum au făcut alții, mai cu scaun la cap, într-o situație similară. Germania nu a șovăit nici o clipă în a plăti factura reunificării, fapt ce s-a dovedit benefic și din punct de vedere financiar, ea numărându-se în prezent printre liderii națiunilor Europei și a Lumii întregi. Și dacă nici nemții nu mai știu cum să rezolve o treabă de calitate, atunci cine? De luat aminte și de urmat exemplu și pentru români.

Un moș de-al meu a spus odată o vorbă care mi-a plăcut enorm și care mi-a rămas adânc în tărtăcuță: “Banul trebuie manipulat.” Și nu invers, adică, înțelesul este intrinsec. Dacă găsim definițiile corecte și autentice a banului și a manipulării, atunci, cred eu cu tărie, ar trebui să ne dedicăm trup și suflet proiectului acesta minunat și să jucăm Hora Unirii Românești în curând la noi acasă. Basarabia nicidecum nu ne încurcă, ci categoric ne descurcă! Mai presus de toate, Unitate!

Basarabia este un colț de rai, un plai fermecat, cu oameni fantastici și unele dintre cele mai fertile soluri. Ce am putea dori mai mult? În privința basarabenilor, așteptăm același entuziasm și aceeași atitudine. Și ei au de câștigat de pe urma Unirii. România are toată gama de forme de relief, o țară cu multe bogății naturale și cu oameni frumoși, prilej de explorare și de dezvoltare. S-ar reîntregi astfel marea și frumoasa familie a Românismului, leagănul unde putem să ne împlinim, să ne afirmăm liber și creativ și să încercăm să fim fericiți. Vă așteptăm, frați basarabeni, Români verzi ca stejarul, înapoi în matca strămoșească Românească, fiindcă nicăieri nu e mai bine ca Acasă!

- Există unii dintre noi care privesc dialectul și graiul basarabean ca fiind unul învechit și inferior. O mare și imensă eroare! Nu știu dacă cineva a lansat această idee cu scop destructiv și manipulator, deși probabil este iarăși prostia noastră proverbială. Idea că dialectul sau graiul basarabean ar fi inferior este un stereotip negativ și o prejudecată negativă și trebuie combătută cu toate forțele!

O explicație există. După părerea mea, faptul că mulți ani de zile am pierdut complet legătura cu Basarabia, dialectul este complet nou pentru noi și se declanșează un mecanism de autoconservare. La fel și pentru basarabenii de peste Prut, celelalte dialecte românești și prin extenso și alte însușiri și aspecte ale românilor din România le pot părea străine și neprietenoase, din același instinct de conservare. Acesa este bun în anumite contexte, dar în situația de față trebuie să ne adaptăm schimbării care aduce bucurie și progres. Toate graiurile României Mari – Basarabean, Ardelenesc, Muntenesc, Moldovenesc, Oltenesc, Dobrogean, Bănățean, Maramureșean, Bucovinean și Crișănean sunt la fel de frumoase și valoroase. Eu am făcut facultatea la Cluj și unul din motivele pe care îi iubesc pe ardeleni este că sunt mândri de graiul lor. Aviz și moldovenilor mei! (Noroc cu domnul primar Gheorge Ștefan aka Pinalti, care ne dă un exemplu frumos în acest sens.) Destinul m-a plimbat apoi și prin Canada și acolo am reținut o expresie valoroasă cât un lingou mare de aur: “A chacun ou chacune, ses forces et valeurs.” / “Fiecare are forțele și valorile sale.” Nu pot să uit o emisiune “Românii au talent” în care inegalabilul Mihai Petre a rămas plăcut impresionat de prestația unui Nică basarabean, lăudându-i dulcele grai. Acesta ar trebui să fie reperul pentru noi toți! Mult e dulce și frumoasă limba ce-o vorbim cu toții, prin fiecare grai al ei! Rezumând, zestrea culturală a României devine mult mai bogată prin Unire cu perle și nestemate noi și neasemuit de frumoase și asta ar trebui să fie prilej de bucurie, încântare și celebrare pentru toți! (Când m-oi întâlni cu Mihai Petre, cu prima ocazie, o să îl premiez pentru treaba asta cu o damigeană de trascău de Miroslovești, puțin acruț, numai cât să-ți sară pălăria din cap la doi kilometri distanță, strașnic și numai bun.)

Acum, să analizăm puțin ipoteza că graiul basarabean ar fi, vezi Doamne, învechit. Sunt pe lume lucruri care, odată cu trecerea timpului își sporesc exponențial valoarea, li se adaugă noblețe și prestigiu. Spre exemplu, nu putem acuza un vin nobil că ar fi prea vechi, o bijuterie antică sau o piesă de Caragiale, e savuroasă și de actualitate mereu. Așa și cu dialectul basarabean.

- Basarabia străbună va ajunge din nou Acasă, în hotarele României Mari, acolo îi este locul, unde îi șade bine și unde este pusă cel mai bine în valoare. Pentru că, așa cum cânta Eva Kiss în „Puterea Dragostei”, “E scris în stele, Noi vom fi mereu, O singură inimă, La bine, la greu.” Dar să procedăm inteligent. Vă invit să vedeți, dacă nu ați făcut-o deja, epicul film “Ghandi”, unde acest uriaș performer al Omenirii, Mahatma Ghandi, ne indică modalitatea corectă și eficientă de rezolvare într-o situație similară, când a trasat o strategie briliantă în vederea obținerii independenței Indiei față de Imperiul Britanic. La fel, procesul unificării Basarabiei trebuie să fie unul ferm, dar pașnic, și să facem jocurile astfel încât să rămânem prieteni cu Rusia. Ne leagă un trecut împreună, o istorie. Acestea constituie resurse fantastice pe care trebuie să le exploatăm în folosul reciproc, pentru bucuria și împlinirea ambelor părți. Această optică de idei, ca sursă de bunăstare și prosperitate este un procedeu important în Manualul Creativității și se numește valorificare. Ar fi păcat și nesăbuit din partea noastră să le dăm cu piciorul! De mare clasă politica Germaniei care a manifestat mereu o atitudine de prietenie și considerație față de Rusia, ca partener valoros. Și se zvonește prin lume că nu poți da greș cu calitatea nemțească. Așa o fi, voi ce credeți?

- Ce spuneți de un top de lozinci PRO-Unire? Să încingem puțin atmosfera, să ne circule sângele în vine mai cu talent. Un buchet de 10 lozinci, pentru un proiect de nota 10 al neamului, pentru Patria noastră românească de nota 10!

1.
Hai să dăm mână cu mână
Cei cu inima română,
Să-nvârtim hora frăției
Pe pământul României!

2.
Basarabia este România! - Basarabia = Pământ Românesc!

3.
Avem același sânge-n vine și frați vom fi
Pân-atunci când moartea ne va despărți.
Pentru că nimeni, niciodată, nimeni n-o să poată,
Nu, să ne despartă.

4.
Eminescu să ne judece!
(Eminescu a fost un mare patriot român. Salutul său pentru prieteni era mereu același: “Trăiască nația!” În plus, am aduce astfel omagiu unor mari eroi români unioniști, Doina și Ioan Aldea Teodorovici.)

5.
Nu vorbiți de iubire - IUBIȚI-VĂ! Nu vorbiți de unire - UNIȚI-VĂ!

6.
Doamne, ocrotește-i pe Români!

7.
Trăiască România dodoloață!

8.
Moldova nu a fost a mea şi nu este a voastră, ci a urmaşilor voştri, şi a urmaşilor urmaşilor voştri în veacul vecilor!

9.
Ostași, vă ordon, treceți Prutul!

10.
O Românie mândră ca soarele sfânt de pe cer!

Poate vă surprinde lozinca numărul 3, deși cumva vine firesc. Este refrenul din cântecul “Până când moartea ne va despărți” cântat de băieții de la B.U.G. Mafia. Eram în anii studenției în discoteca mea preferată, Bianco e Nero din Cluj, când era în mare vogă cântecul. De fiecare dată refrenul mă ducea cu gândul la Basarabia străbună. Dacă mi se permite o propunere: ar trebui să îi rugăm pe băieții de la B.U.G. să facă un remake, adaptând strofele la tema unirii, cu păstrarea refrenului. Ar avea, zic eu, un succes instant și fulminant și ar fi o treabă strașnică, pe sprânceană!

Lozinca “Ostași, vă ordon, treceți Prutul!” o știm cu toții, aparține Mareșalului Ion Antonescu. Ne ferim cu toții ca dracul de tămâie să o spunem, dar o iubim nespus, face parte din ființa și din identitatea noastră. Pentru că sângele apă nu se face! Este foarte posibil ca unele decizii ale Mareșalului să fie controversate, dar dragostea până la jertfa supremă pentru Basarabia îl propulsează pe firmament, în rândul celor mai mari și bravi Eroi ai Neamului Românesc.

Ca să îl parafrazez pe un alt performer al Omenirii, Thomas Edison, am descoperit una sau mai multe modalități prin care nu putem realiza unirea, deci am avansat pentru că am restrâns posibilitățile, ne-am dezvoltat abilitățile, suntem mai aproape de succes. Pentru că nu avem niciodată dreptul de a renunța la acest proiect sfânt al Țării. Să spunem și noi, ca americanii: “Failure is not an option!” / “Eșecul nu este o opțiune!”

Lozinca “Ostași, vă ordon, treceți Prutul!” este de mare actualitate acum, mai mult ca niciodată. Ea nu trebuie interpretată neapărat mot à mot, cât mai ales la modul mai subtil, metaforic. Ostașii suntem noi toți, Românii de ambele maluri ale Prutului. Ostași în armata sfântă a neamului și a gliei strămoșești și în armia invincibilă a lui Dumnezeu. E o mare onoare și un imens privilegiu pentru noi! Să trecem Prutul înseamnă să realizăm punțile de legătură, tot ce este necesar – în gânduri, vorbe, dar mai ales în fapte pentru a realiza Unirea trainică, pe vecie! Noblețea neamului nostru sfânt românesc ne obligă! Glasul și sângele vărsat al străbunilor uniți sub stindardele lui Decebal, Traian, Ștefan cel Mare și Sfânt, Mircea cel Bătrân, Constantin Brâncoveanu, Mihai Viteazul, Avram Iancu, Tudor Vladimirescu, Nicolae Bălcescu, Alexandru Ioan Cuza, Carol I și mulți alții, ne cheamă: “Ostași, vă ordon, treceți Prutul!” Tu, prietene, cum răspunzi la apel?

Cu mult drag, respect și considerație,

p.s.
Pagina [POMUL VIEȚII] – Frunza de Stejar pe Drapelul României a primit un mesaj în care se spunea că în mediile oculte s-ar fi stabilit ca să se accepte ca Basarabia să se reunească cu țara-mamă – România, la schimb cu cedarea Ardealului.

La prima vedere, aș zice că sunt bazaconii, baliverne ale unor minți înfierbântate de teorii conspiraționale. Dar, haideți să analizăm, just in case, și această posibilitate. Pentru cartoforii care iată, au teribilul tupeu și nerușinare de a juca România la poker, tifosii Neamului Românesc le transmit tradiționalul “M**E!” alături de urările noastre cele mai cordiale! :-)

Ca să citez Constituția, “România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.” România este Una, Mare, Spectaculoasă, Frumoasă și Mândră ca Soarele Sfânt de pe Cer! ♥