Statuia Sfântului Andrei, Ocrotitorul României, pe Tâmpa

Pe domnul Corneliu Vadim Tudor l-am văzut la televizor cu o idee care mie mi-a plăcut enorm. Domnia Sa propunea o statuie a Mântuitorului nostru Iisus Hristos pe Tâmpa, după modelul faimoasei statui din Rio de Janeiro. Ideea este minunată, numai că ar fi cumva lipsită de originalitate. Părerea mea este că pentru noi, românii, mai potrivit și mai autentic este realizarea unei statui-emblemă a Sfântului Andrei, Ocrotitorul României.

Sfântul Andrei este patronul spiritual al țării noastre, cu un impact major în cultura, tradițile și spiritualitatea acestui neam. A fost primul apostol al lui Iisus și mesagerul Domnului pe meleagurile noastre, pentru a ne creștina. Fără îndoială, România este un pământ binecuvântat de bunul nostru Dumnezeu și pentru că a trimis unul din străjerii Lui cei mai de încredere pentru a ne trimite vestea bună a Luminii și a Vieții Vii. Din acest motiv, putem să ne arătăm recunoștința și iubirea față de El printr-un monument-simbol, care să ne motiveze, să ne înspire și să ne întărească Credința, Speranța, Iubirea și Smerenia. Care să exprime dragostea și recunoștința noastră, ale oamenilor, pentru Dumnezeu și darurile Sale date nouă, pentru aceste plaiuri minunate, pentru Viață. Care să arate faptul ca suntem cu toții o familie unită.

Ar spori frumusețea patrimoniului cultural național, ne-ar uni, ne-ar da încredere, forță și vigoare. Stă în puterea noastră să realizam un monument – simbol al românilor, care să dainuie peste veacuri ca și chezășie pentru măreția acestui neam. Așa cum am dus la bun sfârșit și alte construcții și monumente de care suntem mândri, demonstrând lumii întregi geniul creator al neamului românesc.

Locația este magistral aleasă, cu o mare putere de simbolizare. Astfel, Tâmpa este așezată în inima țării, deci monumentul cu mesajul lui se adresează inimii noastre. Apoi, el este sus, pe vârf de munte, simbolizând astfel înălțime, atât din punct de vedere spiritual, cât si material.

Țări cu o civilizație înfloritoare au adoptat și își cinstesc cum se cuvine patronul lor spiritual. Astfel, Sfântul Gheorghe este patronul Angliei, americanii o au pe Fecioara Maria, Ioana d’Arc este venerată de francezi, Germania – Sfântul Boniface, Italia il cinstește pe Sfântul Francis de Assissi. Un alt argument ce pledeaza pentru realizarea unui asemenea proiect fantastic este ca toate țările dezvoltate au inteles importanța monumentelor – fanion care aduc prestigiu in lume. Spre exemplu, America are Statuia Libertății, Franta – Turnul Eiffel, Danemarca – Mica Sirenă. Ce minunat ar fi ca Monumentul Sfântului Andrei să fie cântecul de lebădă al României! Pe lângă impactul intern, ar face lobby țării noastre în lume, ar crește potențialul turistic, deci numai lucruri bune se pot întampla.

Zilele de 30 noiembrie – ziua când prăznuim pe Sfântul Andrei și 1 decembrie – Ziua Marii Uniri și Ziua Națională a țării noastre sunt una dupa alta, am putea să le dedicăm împreună pentru a sărbători cum se cuvine România. Mie îmi plac mult irlandezii, cât de bine știu ei să celebreze St. Patrick printr-o paradă de zile mari, am putea să ne inspirăm după modelul lor de succes. Mi-ar place mult ca, pe lângă celelalte manifestari culturale, artistice și religioase deja existente și care sunt absolut extraordinare, să avem o paradă cu prilejul acestor zile, cu care alegorice care să reprezinte figuri emblematice dragi românilor inspirate din basme, literatură, tradițiile, istoria și spiritualitatea acestui popor de legendă: Harap Alb, Ileana Cosânzeana, Păcală, mega-starul Bulă :-) , Luceafărul, Miorița, Ana cu Meșterul Manole, Tipătescu, bravi eroi și domnitori, mari oameni de cultură și știintă români, sfinți martiri.

♥

Cu mult drag, respect și considerație,